Spune-mi povestea Doamne şi încurcă-mă
Încleştat în amurg
Prin oase-mi trece-un crivaţ siberian
La auzul acestor vorbe
E greu să ştii că nu mai vine libertatea
Toţi avem libertatea de-a trăi
Un cer întunecat fără stele
De parcă-aş întelege iubito, să-mi lipsesti eterno
Înfrânt să mor de-atatea ori
Închisoarea-i un blestem
Soarbe viaţa din mine şi-alinăţi durerea
Credinţa-mi stă în tine Doamne
O dragoste pierdută în ceasul morţii
Notă: La întâlnirea din 27 ianuarie n-am ratat ocazia să nu facem şi un experiment liric. După ce s-a vorbit pe tema "Poezia închisorilor", invitat Ioana Lucăcel, a circulat prin sală o coală de hârtie. Toţi cei prezenţi au răspuns provocării astfel încât fiecare a scris câte un vers după care a înfoit foaia. La sfârşit a ieşit "un fel de poezie" semn că toţi am reuşit să intrăm în rezonanţă după povestea despre "Poezia închisorilor". (interesant este ca are cursivitate)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu