marți, 16 decembrie 2008

dialog liric - 9 decembrie Cavnic


valentina bud

Afară ninge
Cu fulgi mari de nea
Îmbrăcând pământul într-o haină albă de mireasă

Replica:

Îmbrac povestea
Şi-mi pari mireasă
Scutur cuvântul
Şi nu-mi mai eşti
Scut
Iubito


iulia lazăr

Ce este viaţa?
Ce suntem noi?
Suntem doar marionete în mâinile destinului
Aruncate în volbura dorului suprem-viaţa

Replica:

Aruncă-te spre mine
Dar
Şi strangulează poemul să prindă viaţă


bernadette botcă

Timpul a trecut
Nici măcar nu mi-am dat seama
Cât e de frumoasă viaţa
Şi cum merită trăită!

Replica:

nu te-am trăit
Dar mi-ai trecut
Trădarea şi dragostea
Dacă-s complementare
Sunt al tău


bianca pintean

e uşor să visezi
E uşor să plângi
E uşor să priveşti
În schimb
E atât de greu să oferi
E atât de greu crezi
E atât de greu să creezi!


Replica:

În schimb să nu plângi
Crede-mă
În curând
n-o să mai iubesc


roxana bud

eşti o lacrimă de-a mea
Nu te-aş da pe nimenea
Până când îngerul meu
Va veni în vis mereu
Să îmi spună despre tine
Cât de dragă-ţi sunt eu ţie.

Replica:

Să-mi vii
Hibernal să-mi spui despre noi
Să vezi
Că parcă nu suntem încă aici.


victor-andrei ciceu

Încearcă să iubeşti,
Când tu nu eşti iubit,
Încearcă să traieşti,
Când totul în jurul tău
Se dărâmă....


Replica:

Dărâm în jurul tău totul
Să-mi pari păcat şi obsesie


dora ilieş

sfeşnic al nopţii,
coboară
şi luminează-mi paşii
coboară
şi alungă-mi întunericul

Replica:

alunecă
noaptea nu-mi pari
blestem, osândă, regret
adulmecă-ne
sau
mai bine iartă-mă

experiment liric

Fiecare din cei prezenţi la Întâlnirea ACROSTIH din 9 decembrie 2008 a scris pe o bucată de hârtie "un fel de vers". De parcă cineva ar fi potrivit lucrurile, după ce s-au adunat bileţelele a ieşit asta:

Doamne mi-e dor
Ce frumos e să iubeşti
La început e lumină, la sfârşit e lumină, dar la mijloc e întuneric
Se uită luna la mine buimacă
Trei cuvinte
Soare de diamante
Aştept să ningă
Alături de îngeri
Paşii se aud încet
La şcoală vin cu drag
Cântând a bucurie
Îmi plac poveştile deştepte
Copacii au îngheţat
Şi dacă frunza moare singurică
Încerc să impun artei să mă stăpânească