Andreea Petric:
Semafor
Îmbrac în pielea piciorului intersecţia.
Mimez ritualul ca pe-o reuniune,
târându-mi coatele-n candela zilei.
Clipesc timp pe-o venă,
când Regele fură din carnea Maestrului.
Cutreier mişcări,
când pudrez în Soare cu privirea.
Apoi, mă-neacă iarba,
roiesc organe, miros de fum,
şi tu...
Mă priveşti între descompuneri.
Când scap primăvara din mâini,
tu-ţi îndoi genunchii-n faţa mea
fărâmiţând tălpi pe-asfalt.
Să rămân Rege,
când îţi înmoi ochii-n culori.
Replica din "atelierul acrostih"
hai să ne-mpăcăm în intersecţie
printre duhurile rele
acolo unde coatele şi ritualul rimează
să lăsăm vena poeziei
şi cara-pacea privirii în seama trecătorilor
apoi să roieşti în jurul meu
doar tu
fum sau iarbă sau cum ţi-a mai zice poetul
dar să ştii că n-o să mă uit la tine
să nu-mi amitesc cum
primăvara de descompune în mână
sau pe asfaltul
pe care şi acum
îmi înmoi şi-mi îndoi
ochii de dorul tău
