andreea petric

Notă: Andreea Petric ne-a trimis în "laboratorul Acrostih" o poezie. La prima vedere, poezia "parcă" vroia să transmită ceva, doar că Andreea a explicat lucrurile atât de mult încât mesajul era aproape pierdut. Aşa că am început să tăiem la propriu din cuvinte. Urmează ceea ce a rămas din poezia Andreei, iar ceea ce-i în paranteze sunt variantele elementelor de legătură propuse de noi pentru a da sens:

Mi-ai spus odată
Albastru
(şi)
spargere de valuri
(pe atunci în) pielea ta
(puteam) să-mi înfăsor trupul gol
(şi)
resturile să le pot aduna într-o palmă de copil

dialog liric - 9 decembrie Cavnic

valentina bud

Afară ninge
Cu fulgi mari de nea
Îmbrăcând pământul într-o haină albă de mireasă

Replica:

Îmbrac povestea
Şi-mi pari mireasă
Scutur cuvântul
Şi nu-mi mai eşti
Scut
Iubito

iulia lazăr

Ce este viaţa?
Ce suntem noi?
Suntem doar marionete în mâinile destinului
Aruncate în volbura dorului suprem-viaţa

Replica:

Aruncă-te spre mine
Dar
Şi strangulează poemul să prindă viaţă

bernadette botcă

Timpul a trecut
Nici măcar nu mi-am dat seama
Cât e de frumoasă viaţa
Şi cum merită trăită!

Replica:

nu te-am trăit
Dar mi-ai trecut
Trădarea şi dragostea
Dacă-s complementare
Sunt al tău

bianca pintean

e uşor să visezi
E uşor să plângi
E uşor să priveşti
În schimb
E atât de greu să oferi
E atât de greu crezi
E atât de greu să creezi!

Replica:

În schimb să nu plângi
Crede-mă
În curând
n-o să mai iubesc

roxana bud

eşti o lacrimă de-a mea
Nu te-aş da pe nimenea
Până când îngerul meu
Va veni în vis mereu
Să îmi spună despre tine
Cât de dragă-ţi sunt eu ţie.

Replica:

Să-mi vii
Hibernal să-mi spui despre noi
Să vezi
Că parcă nu suntem încă aici.

victor-andrei ciceu

Încearcă să iubeşti,
Când tu nu eşti iubit,
Încearcă să traieşti,
Când totul în jurul tău
Se dărâmă....

Replica:

Dărâm în jurul tău totul
Să-mi pari păcat şi obsesie

dora ilieş

sfeşnic al nopţii,
coboară
şi luminează-mi paşii
coboară
şi alungă-mi întunericul

Replica:

alunecă
noaptea nu-mi pari
blestem, osândă, regret
adulmecă-ne
sau
mai bine iartă-mă

experiment liric

Fiecare din cei prezenţi la Întâlnirea ACROSTIH din 9 decembrie 2008 a scris pe o bucată de hârtie "un fel de vers". De parcă cineva ar fi potrivit lucrurile, după ce s-au adunat bileţelele a ieşit asta:

Doamne mi-e dor
Ce frumos e să iubeşti
La început e lumină, la sfârşit e lumină, dar la mijloc e întuneric
Se uită luna la mine buimacă
Trei cuvinte
Soare de diamante
Aştept să ningă
Alături de îngeri
Paşii se aud încet
La şcoală vin cu drag
Cântând a bucurie
Îmi plac poveştile deştepte
Copacii au îngheţat
Şi dacă frunza moare singurică
Încerc să impun artei să mă stăpânească

andrei moldovan

Te ţineam de mână
şi-ţi spuneam
ce-nsemni tu
pentru mine.

Te priveam în ochi
şi-ţi arătam
că tu îmi eşti
strugurina sufletului.

Amândoi,
nesătui de-atâtea vorbe dulci
înălţam privirea oarbă
către-un cer
arat de plugul
hieruvimilor.

Luna - îmbrăcată într-o
rochie de mireasa rogvaivă.
Luna - cerne amintiri
peste pavajul minţii noastre.

Luna împrăştie praf de stele
peste goliciunea cerului.
Luna parc-a cernut nori
amestecaţi cu petice de cer.

Stăm şi admirăm
creaţia divină.

Dar un stranut dumnezeiesc
împrăştie norii
ce se-agaţă
de firul violet
al rochiei de mireasa
rogvaive.

Iubito?
Acum e rândul nostru
să umplem
jumătatea nudă
a cerului.
Restul....
e mister.

Filtrul Acrostih (aceeaşi poezie a lui Andrei Moldovan, doar că s-au scos cuvintele "de umplutură". Exerciţiu liric pentru a se vedea că după ce termini o poezie, dacă te debarasezi de unele cuvinte "balast" poţi avea surprize):

nu îţi spun
ce-nsemni pentru mine
pentru că îmi eşti
strugurina sufletului

nesătulă
privirea
te-a arat de jugul
hieruvimilor.

în
rochie de mireasă
cerne-mă
sau
împrăştie praf
peste mine
ca o
creaţie divină

dacă vrei
fii strănut dumnezeiesc
şi agaţă-te de noi

când

Iubito
e rândul nostru
să umplem
cerul şi
restul

Atelier de creaţie, ACROSTIH 9 decembrie Cavnic

andrei satmari>

chiar nu stiu ce să zic
în ultimul timp
poezia se scrie când simţi nevoia
iar acum
problema e că
trebuie un mesaj către iubită

exerciţiu liric:

mi-ar fi trebuit timp
să-ţi întorc pe dos
creierul grafitului
poate nu mai vreau
să mă întorc spre tine
nu mă merit
şi dacă te-aş vrea
caninii poemului
ne-ar răsuci
să doară
să mă iubeşti
să nu ne iubim

Argument

A început şi în Cavnic seria întâlnirilor culturale ACROSTIH. Povestea a început acum 4 ani în Baia Mare, iar din 9 decembrie 2008 ACROSTIH s-a extins şi-n Cavnic.

Sincer, n-am crezut că ceea ce s-a închegat iniţial ca un simplu experiment cultural va reuşi să ardă la foc mocnit şi să reziste. Deşi nu se doreşte a fi un „fenomen de masă”, Cenaclul ACROSTIH şi-a câştigat recunoaşterea prin faptul că tinerii care activează aici au dus numele ACROSTIH în reviste de cultură, tabere de literatură, concursuri naţionale de poezie sau diverse evenimente culturale.

Proiectul ACROSTIH este pur şi simplu O ALTERNATIVĂ CULTURALĂ NONCONFORMISTĂ, o rampă de lansare pentru tineri, atelier de creaţie şi nu în ultimul rând „altceva” pentru cei care încearcă să se apropie de fenomenul cultural.

De ce ACROSTIH la Cavnic? Simplu! Eu sunt din Cavnic şi am văzut că şi aici se simte nevoia de ceva nou. Întâlnirile ACROSTIH vor continua şi în Baia Mare iar dacă ne va ajuta Dumnezeu ca povestea să găsească rezonanţă şi-n alte localităţi va fi foarte simplu ca tinerii cu preocupări comune să se cunoască astfel încât Maramureşul să continue să fie o forţă pe plan cultural.

Nu sunt cuvinte mari. Şi spun asta pentru că am întâlnit tineri despre care mulţi spun că au un potenţial extraordinar. Iar ACROSTIH nu face decât să le ofere acestora posibilitatea să se manifeste artistic.

mircea crişan

mircea_crisan2002@yahoo.com