Întâlnirea Acrostih 23 februarie 2009 Cavnic

Andrei Moldovan

aruncă-mă (în)

gol

şi prinde-mă

plin

de iubire

şi dezbrăcat

de păcat

Replica din "atelierul de creaţie"

Goliciunea Ta (a se citi precum “Măria Ta”),

nu mă

prinde spre

ramificaţia

păcatului

când mă arunc

în golul dintre

noi

să nu te văd

................................................................................................................

Replica din "atelierul de creaţie" a unei poezii propuse de

Marcel Ungur

în braţe sau în suflet

nu te ating

absento sau ploaie

linişteşte-te spre mine

deschid trecutul prin

nările florii

uită-mă

m-am sufocat de tine

te uit aici

în literă

aşa de mult te iubesc

..........................................................................................

Iulian Mureşan

1

viperă sau înger

te văd noaptea

în patul meu

scuturându-mi visele

(notă: s-a convenit în cadrul întâlnirii că dacă s-ar încerca o rescriere a acestei poezii am fi stricat-o, aşa că toţi au lăudat exerciţiul liric al lui Iulian)

.

2

printre ape tulburi

îmi spăl inima

rănită de cuvintele tale

între noi

un zid

ce desparte sarcina

ce se vrea a fi iubire

Replica din "atelierul de creaţie":

femeie

apă tulbure

rană a cuvintelor mele

simţeam uşa deschisă

în spatele meu

ca un zid

de iubire

dovada a ceea ce s-a scris în 23 februarie 2009

foto 23 februarie 2009 Întâlnirea ACROSTIH

Iulian Mureşan

Iulian ne-a făcut o mare surpriză. A aflat depre proiectul Acrostih şi a decis să ni se alăture. Ne-a trimis iniţial o poezie cu ritm şi rimă, pe care nu o publicăm aici. La fel ca toţi cei care n-au cu cine să vorbească despre poezie “s-a scăpat” şi a fost cam descriptiv, dar după ce i-am “scuturat” puţin versurile a ieşit asta (varianta propusă de atelierul de creaţie Acrostih):

leagă-mă de cuvânt
şi biciuieşte-l cu tot ce-ai uitat despre noi
dar
spune-ţi din când în când
din greşală că ţi-s drag

parcă abia acum te-ai dus
şi mi se pare că “mal” şi “mâl” sunt cuvinte gemene
ca noi
ca tine
neîntoarso

în fine
acum distanţa nu se mai măsoară în iubire
ci în prăpastia cuvintelor gemene
“flori” şi “fiori”

N-a durat mult, şi Iulian ne-a mai propus un exerciţiu liric, în care a făcut progrese evidente:

Tu
un val de caldură,
o adiere prea senină

simt ca te doresc pretutindeni
chiar si atunci când n-oi mai fi...
te chem în vise.
vreau să te văd
o dată cu fiecare clipire
a ochilor mei...

vreau un tablou
mult prea animat
şi forţat spre a fi real
în care
să-mi zâmbeşti doar mie;
iubita mea....


Ca variantă de atelier de creaţie, i-am propus un experiment pe acelaşi text prin care se poate vedea că după ce-i scrisă o poezie, poţi să descoperi cu totul "altceva" dacă te debarasezi de unele cuvinte (care-ţi dau impresia că explicit prea mult). Iată ce-a ieşit, cu menţiunea că sunt păstrate cuvintele lui Iulian, iar ce-i în paranteze sunt propunerile pentru cursivitatea mesajului liric:

(nu-mi eşti) caldură,
adierea (mea) senină

te doresc pretutindeni (putea fi simplu “te vreau peste tot”)
şi (de) n-oi mai fi
(o să) te chem
o dată (în) ochii mei

(te) vreau tablou
animat
(sau) (i-) real

zâmbeşte-mi
iubita mea

andrei moldovan 9 februarie 09

Când simţi că mi-e frig
şi vezi că-n mine-i pustiu şi-ntuneric,
frământă-mi regretele-n
palmele-ţi sângerande,
aruncă-mă-ntr-un abis
de iluzii deşarte,
să mă-nnec
într-o linişte oarbă
şi-o armată de gânduri amorfe
să-mi fie iad temporar.
iar de-o să vezi că nu mai suport,
să-mi fi iar verde-n suflet,
să-mi impui pulsul
catrenic, octetic,
cum vrei!
Tu... să-mi fii Creator!

Filtrul şi varianta din "atelierul acrostih":

în frig ne fermentează regretul

iar palmele tale sângerânde

parcă nu mai au timp

să-mi frământe gândul

nu-ţi mai suport

hainele

(vine de la "hain") împăcări

pentru că pulsul se aruncă din mine

ca un catren dumnezeisc

Mihai Bledea

Mihai Bledea ne-a trimis în "atelierul acrostih" un exerciţiu liric, o poezie cu ritm şi rimă extrem de descriptivă. Nu o publicăm, dar vrem să vă arătăm că după ce am "scuturat-o" puţin a ieşit asta:

nu te mai uita

că

vântul e mut pentru povestea noastră

hai

îndrăzneşte

ieşi din mine

ca din furtună

Andreea Petric

Noapte de plastilină

Cerul trece prin mine până rămân albastră.

Îmi ascut sufletul
în bolta de îngeri
ai nimănui.

Trupu-şi începe eclipsa.
Scurgeri de Ede-nuri
ne-nconjoară
şi-apoi
atârnă răni

Filtrul şi varianta de atelier "acrostih":

trupul tău îmi începe eclipsa

şi totuşi

te las să-mi atârni ca o rană

Iubire la minut

Anul

nu s-a născut pentru noi

Luna

îmi sculptează pe trup

pustiu

săptămâna

atârnă sfâşieri de buze

în sângerări de-amor.

Ziua

Prăbuşeşte asfinţitul dintre noi.

Minutul

se rupe-n carnea îmbrăţişărilor

Secunda

miroase cicatricea noastră de primavară.

Filtrul şi varianta de atelier "acrostih":

Pustiu

Sfâşieri

Sângerări

Prăbuşire

Cicatrice

repetă până adormi

şi-ţi spun mâine dacă mă iubeşti