şi vezi că-n mine-i pustiu şi-ntuneric,
frământă-mi regretele-n
palmele-ţi sângerande,
aruncă-mă-ntr-un abis
de iluzii deşarte,
să mă-nnec
într-o linişte oarbă
şi-o armată de gânduri amorfe
să-mi fie iad temporar.
iar de-o să vezi că nu mai suport,
să-mi fi iar verde-n suflet,
să-mi impui pulsul
catrenic, octetic,
cum vrei!
Tu... să-mi fii Creator!
Filtrul şi varianta din "atelierul acrostih":
în frig ne fermentează regretul
iar palmele tale sângerânde
parcă nu mai au timp
să-mi frământe gândul
nu-ţi mai suport
hainele
(vine de la "hain") împăcări
pentru că pulsul se aruncă din mine
ca un catren dumnezeisc
