MIHAI COSMIN PETRULE - cls a V-a (un român şi un creştin adevărat)

Eroismul ostasilor nostrii

De la inceputurile veacurilor
Chiar si in fata romanilor
Ostasii nosti dobandit-au
Mari succese-n batalii
Acestia sunt ROMANII!
Si atunci cand se credea ca dusmanul va izbandii,
Un mintut de greseala, si el a fost invins!
Viteji de altadata,

TREZITI-VA!
Acestia sunt ROMANII!
Curajosi, fara frica, doar cu cea de Dumnezeu
Cine a biruit armata germana de la Bucuresti?
Cine?!
Nu ROMANII, dragii nostri frati?
Noi am fost singurul popor care biruit-au soldatii lui Suliman
Care s-a pastrat independent fata de Inalta Poarta
Sa nu ne lasam in fata dusmanilor, sa nu-i lasam sa ne- nrobeasca!
La Stalingrad, Heinrich von Paulus i-a dezamagit pe nemti,
Dar noi nu!
Chiar daca au fost luati mii si mii de prizonieri,
Noi nu ne-am rasturnat ca un lemn precum Wehrmarcht-ul!
Insusi regele Mihai ne-a felicitat chiar si pentru putina victorie
Lui nu i-a fost rusine de armata sa
Fiti curajosi, dragi ROMANI,
Rasplata va este aproape!
In ziua de azi ne plecam capetele in fata necazului
Ne multumim cu gandul ca nu putem
Asa e mult mai simplu!
Dar NU!
Trebuie sa luptam contra necazurilor!!
Cand credem ca nu mai avem nici o sansa, o speranta
Ne lasam cotropiti de rau.
Acum, acestia sunt romanii...
Fara ruga-nencetata catre Dumnezeu
Nici o pietricica nu se va clinti
Dar totusi,
Aveti curaj si fiti sarguinciosi
Si asa necazurile nu vor mai fi un obstacol!
Fiti ROMANI cu adevarat
Fiti fara teama, neaparat!
Acestia trebuie sa fie ROMANII!!!!!!

andrei moldovan

Generaţia LOL [sau cum să ucizi o limbă in trei paşi simpli]

Prietenii îmi zic că e cul aici unde-s eu

şi că aşteaptă să ne vedem la o bere doua puncte D.

mama la fel, “ciao, puiule,ce faci?două puncte steluţă”

îi zic că-s emoticoane. Ea le zice “moţonei”

(mă prăpădesc de ras [LOL] )

iar tata, ca la moartea diacriticelor

îmi scrie că m-am ingrashat şi am falcutze acum.

Chiar şi profa’ de română “e bn” şi întreabă

“cmf,Andrei? “

Nici pentru dânsa nu mai exista pa

Ci doua puncte minus haş.

Nu mă vaiet

dar aşa-mi vine uneori

să-mi bag pixu’ adânc in poezie

şi să urlu acolo

“tulai Doamne,[OMG] dor mi de-o scrisoare!”

Bianca Pintean

nu pot să te vreau
și tu o știi
nu se poate
e atât de straniu
încât din mine
nici nu poți să mai strigi

Andrei Moldovan

orgasm sentimental

efemeră mi-era re-naşterea
zilnică alături de tine,
şi nu era nevoie de hotărâri
silnice de dor
să ucidem iubirea
pentru a-i da viaţa
veşnică
acum hai să ne trăim
singurătatea


rugă

mai dă-mi, Doamne,
un suflet!
că nu mai am
unde s-o
îngrămădesc
pe fiecare
centimetru pătrat
al păcatului meu.

Mihai Bledea

Parcă

Nimic nu mai contează

noaptea

Poate

Era

Doar vântul

Doar ploaia

Poate

Eram doar noi

Bianca Pintean

îmi vine
să dau cu pietre
dacă
trebuie să mă lipsesc de tine

(iniţial era:
O întrebare arde-n mine
Cum ar fi să fim feriți de iubire?
Să dau cu pietre-mi vine
Dacă ar fi să mă lipsesc de tine).

....
acum pot
să nu te simt de durere
şi să nu-ţi ascult gândul
de aceea
lasă-mă să-ţi adorm plecarea
dincolo de gustul de cafea


(iniţial era:
De durere să te simt
aș vrea
Să-ți ascult gândul
mi-aș dori
Dar nu pot să văd în somn
Cât pot să te gust în cafea).

Bianca Pintean

Bianca Pintean a trimis pentru varianta online a Cenaclului Acrostih două poezii, care puţin retuşate au dat naştere unor variante lirice:

să te sperie

tot ce nu mai pot să-ţi spun

când nu-ţi mai cresc

la piept rana şi regretul

şi să te înfioare

când îţi trec mâna prin apă

rămân

lângă tine noaptea asta

să pot trece mai uşor

peste ideea

că te iubesc

...

ai grijă să nu te visez

pentru că dimineaţa

o să-mi amintesc doar

frânturi de poveste

Cenaclu în variantă ON LINE

Andrei Moldovan (o poezie trimisă pentru Acrostih din Danemarca):

un an măcar mi-ar fi de-ajuns

să-ncep să păşesc spre tine

şi când în sfârşit o să te ajung

sper să pot

să-mi setez sentimentele pe moarte clinică

pentru că

la tine acasă

totul colcăie de iubire

DE Aaceea

DEA-r fi să calc peste un an spre tine

mi-ar fi DE Ajuns

Întâlniri suspendate pe termen nedeterminat

Cu părere de rău trebuie să anunţ suspendarea întâlnirilor Acrostih pe termen nedeterminat. Am avut mai multe încercări de a reînchega un nucleu cultural în Cavnic, dar m-am izbit de zidul dezinteresului. Am conştiinţa împăcată că "măcar am încercat". Majoritatea celor care au frecventat până acum întâlnirile Acrostih de la Cavnic au terminat liceul şi nu mai sunt în zonă. Cine ştie, poate la un moment dat, lucrurile se vor reaşeza. Am decis să nu şterg acest blog pentru ca cei interesaţi să poată vedea ce s-a făcut până acum la Cavnic.

mircea crişan

9 octombrie

Vineri, 9 octombrie a avut loc o întâlnire Acrostih la Cavnic. S-a închegat un prim experiment literar: fiecare din cei prezenţi a scris câte un vers. Iar după ce s-au adunat "rândurile" a ieşit asta:

Doamne, clipele se rup ca păcatul

mi-am spart gândul

să nu-mi mai spună de tine

chiar dacă totul pare frumos

visele sunt realitate

aş vrea să-nconjor lumea toată

zbor deasupra tuturor

pentru a te găsi pe tine

Acrostih în Nord Literar

Andrei Moldovan - dialog real al imaginaţiei

Andrei a răspuns provocării cenaclului ACROSTIH de a trece o poezie de-a sa prin mai multe stiluri:

Eu:

Nu ştiu cum reuşeşti
Să îmi îmbraci minutul
Doar cu priviri inofensive
ce-ar putea să ucidă

Până şi timpul
E de partea ta
Când distorsionezi
Plăceri ancestrale

Blaga
Se miră şi timpul
de candoarea privirilor tale
şi mă-ntreabă-n fiecare minut
cum de nu m-am indrăgostit
mai repede de tine?!

Bacovia

Lasă-ţi privirea să-şi piardă misterul

şi sângele sa-nghită prezent

Să-ngropăm amintiri in cimitirul speranţei

Să eternizăm iubirea-n ciment.

Tzara

Minutul e ancestral

Plăceri ucid timpul

Când inofensiv (te) imbrac

Ceară. Până ştiu (că)

Reuşeşti să distorsionezi

Doar priviri. îmi….

Partea ta putea.(nebunie)

De … nu! Să…..cu…şi….

Cum ?!

6 aprilie

Exerciţiu tematic:

I.

aşa m-a lovit primăvara

că te-am scufundat în consoane

să verific dacă

n-am scrâşnit demult împreună

II.

loveşte-mă la primăvară

Şi dă-mi curajul de a suporta

Scrâşnetul de mai demult

III.

Atât de tare mă dor

Rănile din chipul tău

Încât n-am timp să-ţi spun

Cât de mult te iubesc

...

Mi te-am dorit

doar pentru mine

să mă doară

rănile păcatului tău

Andrei Moldovan, Roxana Bud, Marcel Ungur, Bernadette Botcă

"dovada scrisului" din 9 martie

Bernadette:

Mintea-mi tulbure

Ascultă versurile

Poetice

Lovit de dragoste

Mă dezgheţ în rime calde

Urcând

Pe scara vieţii

În cadrul întâlnirii din 9 martie, această poezie a fost rescrisă în următoarele variante:

1.

te dezbrac de rimă

tulbure

capriciu feminin

dezmăţ urcat

spre carnagiul

a). Zeilor

b). Cuvintelor

2.

minte-mă

tulbure

acum ascut verbul

lovit

în rime

Roxana a propus spre discuţie o altă poezie:

Privesc prin ceaţă

Zăresc marea

În valuri

Ascunde cristale.

Găsesc visuri

Furate de zare

Albite de vreme

Mijlocul mării

Scufundă durere

Reflectă putere

Pentru asta, în cadrul atelierului de creaţie s-a propus următoarea variantă:

prin

ceaţă te ascund

cristalul Dumnezeului nostru

tu vis furat

ce-mi scufunzi beţia

de-a nu mă-ntoarce la tine

Alte poezii ce s-au „născut” în urma celor discutate la Întâlnirea Acrostih Cavnic:

Ne-am coagulat Pământul

Să ne fie Golgotă

Răs-stigmat prut

Ca un bătrân soldat

Pe tancul noţiunii de neam

Prăfuit

Abreviez timpul

Să ascut mai clar ca niciodată

BASARABIA PĂMÂNT ROMÂNESC

(notă: tema întâlnirii din 9 martie a fost Poezia patriotică, aşa că s-a încercat un exerciţiu liric „să vedem dacă noi putem scrie o poezie patriotică”)

Şi tot la Acrostih Cavnic s-a scris:

Să-mi fii avalanşă

Când te strig

Dezlănţuito

Resort al tuturor

Căutărilor mele

Pentru că abia acum

m-am convins

că nu mi-ai fost

diminutiv al iubirii

(APLAUZE) :)

foto 9 martie 2009

Întâlnirea Acrostih 23 februarie 2009 Cavnic

Andrei Moldovan

aruncă-mă (în)

gol

şi prinde-mă

plin

de iubire

şi dezbrăcat

de păcat

Replica din "atelierul de creaţie"

Goliciunea Ta (a se citi precum “Măria Ta”),

nu mă

prinde spre

ramificaţia

păcatului

când mă arunc

în golul dintre

noi

să nu te văd

................................................................................................................

Replica din "atelierul de creaţie" a unei poezii propuse de

Marcel Ungur

în braţe sau în suflet

nu te ating

absento sau ploaie

linişteşte-te spre mine

deschid trecutul prin

nările florii

uită-mă

m-am sufocat de tine

te uit aici

în literă

aşa de mult te iubesc

..........................................................................................

Iulian Mureşan

1

viperă sau înger

te văd noaptea

în patul meu

scuturându-mi visele

(notă: s-a convenit în cadrul întâlnirii că dacă s-ar încerca o rescriere a acestei poezii am fi stricat-o, aşa că toţi au lăudat exerciţiul liric al lui Iulian)

.

2

printre ape tulburi

îmi spăl inima

rănită de cuvintele tale

între noi

un zid

ce desparte sarcina

ce se vrea a fi iubire

Replica din "atelierul de creaţie":

femeie

apă tulbure

rană a cuvintelor mele

simţeam uşa deschisă

în spatele meu

ca un zid

de iubire

dovada a ceea ce s-a scris în 23 februarie 2009

foto 23 februarie 2009 Întâlnirea ACROSTIH

Iulian Mureşan

Iulian ne-a făcut o mare surpriză. A aflat depre proiectul Acrostih şi a decis să ni se alăture. Ne-a trimis iniţial o poezie cu ritm şi rimă, pe care nu o publicăm aici. La fel ca toţi cei care n-au cu cine să vorbească despre poezie “s-a scăpat” şi a fost cam descriptiv, dar după ce i-am “scuturat” puţin versurile a ieşit asta (varianta propusă de atelierul de creaţie Acrostih):

leagă-mă de cuvânt
şi biciuieşte-l cu tot ce-ai uitat despre noi
dar
spune-ţi din când în când
din greşală că ţi-s drag

parcă abia acum te-ai dus
şi mi se pare că “mal” şi “mâl” sunt cuvinte gemene
ca noi
ca tine
neîntoarso

în fine
acum distanţa nu se mai măsoară în iubire
ci în prăpastia cuvintelor gemene
“flori” şi “fiori”

N-a durat mult, şi Iulian ne-a mai propus un exerciţiu liric, în care a făcut progrese evidente:

Tu
un val de caldură,
o adiere prea senină

simt ca te doresc pretutindeni
chiar si atunci când n-oi mai fi...
te chem în vise.
vreau să te văd
o dată cu fiecare clipire
a ochilor mei...

vreau un tablou
mult prea animat
şi forţat spre a fi real
în care
să-mi zâmbeşti doar mie;
iubita mea....


Ca variantă de atelier de creaţie, i-am propus un experiment pe acelaşi text prin care se poate vedea că după ce-i scrisă o poezie, poţi să descoperi cu totul "altceva" dacă te debarasezi de unele cuvinte (care-ţi dau impresia că explicit prea mult). Iată ce-a ieşit, cu menţiunea că sunt păstrate cuvintele lui Iulian, iar ce-i în paranteze sunt propunerile pentru cursivitatea mesajului liric:

(nu-mi eşti) caldură,
adierea (mea) senină

te doresc pretutindeni (putea fi simplu “te vreau peste tot”)
şi (de) n-oi mai fi
(o să) te chem
o dată (în) ochii mei

(te) vreau tablou
animat
(sau) (i-) real

zâmbeşte-mi
iubita mea

andrei moldovan 9 februarie 09

Când simţi că mi-e frig
şi vezi că-n mine-i pustiu şi-ntuneric,
frământă-mi regretele-n
palmele-ţi sângerande,
aruncă-mă-ntr-un abis
de iluzii deşarte,
să mă-nnec
într-o linişte oarbă
şi-o armată de gânduri amorfe
să-mi fie iad temporar.
iar de-o să vezi că nu mai suport,
să-mi fi iar verde-n suflet,
să-mi impui pulsul
catrenic, octetic,
cum vrei!
Tu... să-mi fii Creator!

Filtrul şi varianta din "atelierul acrostih":

în frig ne fermentează regretul

iar palmele tale sângerânde

parcă nu mai au timp

să-mi frământe gândul

nu-ţi mai suport

hainele

(vine de la "hain") împăcări

pentru că pulsul se aruncă din mine

ca un catren dumnezeisc